Ganduri de inceput de an
Am ajuns într-un loc liniștit.
Nu pentru că nu a durut, ci pentru că am ales să nu mai trăiesc în durere.
Am învățat că vindecarea nu vine brusc, ci în pași mici, aproape invizibili.
Vine când încetezi să mai aștepți și începi să te asculți.
Când nu mai cauți confirmări în afară și începi să le construiești în tine.
Am fost singură o vreme.
Dar singurătatea nu m-a frânt.
M-a adunat.
M-a învățat să-mi țin sufletul cu ambele mâini, să-l protejez, să nu-l mai ofer oricui știe să ceară.
Am înțeles că oamenii vin și pleacă nu ca să ne rănească, ci ca să ne arate unde ne-am uitat pe noi.
Că unele legături nu sunt pierderi, ci eliberări.
Că nu toți cei care pleacă lasă gol - unii lasă loc.
Astăzi nu mai port resentimente.
Port lecții.
Port limite sănătoase.
Port o inimă mai atentă cu ea însăși.
Învăț să aleg oameni care rămân, nu doar care apar.
Învăț să recunosc liniștea care nu doare și prezența care nu obosește.
Învăț că prietenia adevărată nu cere sacrificii care te golesc, ci schimburi care te cresc.
Încep din nou.
Cu mai multă blândețe.
Cu mai puțină teamă.
Cu promisiunea că nu mă voi mai abandona pentru a fi acceptată.
Și poate că acesta este cel mai frumos început:
când nu mai aștepți să fii aleasă
și te alegi tu,
în fiecare zi.
