Purple Mood

 Pur si ismplu, fara alte cuvinte...

Acril, 18x24 cm

Picturi in acril

 De ce am ales sa fac in sfirsit o astfel de postare? Pentru ca, desi nu mi-am dorit si nici in cele mai negre ginduri nu am crezut ca se va intimpla asa ceva, am  suferit de depresie si anxietate... da, eu, o persoana despre care cunoscutii ar spune ca este plina de voie buna si cu zimbetul pe buze mereu.

Am simtit cum este sa fii deznadajduita, cum este sa simti ca miine nu mai exista pentru tine, cum este sa te simti singura, cum ceilalti nu inteleg ceea ce ti se intimpla... cum este sa ramii fara aer de frica, cum sa transpiri si sa ti se usuce gura pentru ca nu vrei sa fii intr-un anume loc... cum sa plingi din orice, si mai ales cum sa plingi pentru ca a murit Laura Stoica.

Da... am plins in acele zile, mult... pentru oamenii care nu mai sunt, pentru ca eu nu voi mai fi.

Am fost deznadajduita... atita tristete, lipsa de putere, minte blocata... nu imi mai doresc in veci asa ceva.

Acum... incep sa imi revin... am gasit resurse in familie, intr-o mina de oameni si in activitatile mele, pe care le fac din tot sufletul... incep sa regasesc frumusetea vietii, in lucrurile marunte... am regasit saminta de putere in mine, am sadit-o si acum incep sa o cresc. Si ceea ce va arat mai jos este ceea ce creste, ceea ce prind curaj sa fac.